Micul hotel a luat nastere din dorinta, efortul si, nu in ultimul rand, incapatanarea proprietarilor de a crea un spatiu unic, intim, un spatiu care sa imbine personalitatea cladirii cu cea a zonei. Parcursul proiectului nu a fost unul usor, grija pentru detalii si dorinta de a obtine un spatiu veritabil s-au tradus in costuri sulimentare de timp si bani iar incercarea de a imbina elementele istorice cu confortul modern a insemnat gasirea unor solutii de construire atipice pe parcursul intregii amenajari.

Stilul

Amenajarea hotelului a pornit de la intelegrea reperelor culturale si istorice din zona si s-a dorit o materializare intr-o forma autentica din punct de vedere istoric, cinstita in ceea ce priveste materialele si contemporana din punct de vedere al confortului.

"Les Jardins Carol"  este plasat la mansarda unei cladiri istorice din zona de sud-vest a Bucurestiului, pe dealul  Filaret, o zona cu reala valoare istorica si un potential ce abia acum incepe sa se afirme. Constructia care adaposteste hotelul dateaza din 1909, (conform inscriptiei originale de pe frontonul sudic) si a fost edificata la doar 3 ani dupa inaugurarea Parcului Carol.

Stilul adoptat este unul eclectic, caracteristic perioadei in care a fost ridicata casa, un stil care imprumuta elemente elegante si pretioase din romanticul european, imbinate cu intimitatea si caldura stilului "cottage" englezesc. Majoritatea peretilor sunt decorati cu tapet belgian ce recreaza modele clasice din secolul XX, iar pardoseala a fost acoperita cu mocheta olandeza. Piesele mari de mobilier, usile, mastile si profilele decorative sunt realizate din lemn masiv special pentru acest proiect, pentru a se potrivi atat functional cat si compozitional cu casa si, respectiv, cu atmosfera locului. In bai a fost folosita faianta si gresie italieneasca, iar pentru furnituri a fost ales un model vintage in culoarea bronz.

Camerele

Un lucru foarte important pentru proprietari si un factor decisiv pentru definirea personalitatii hotelului a fost individualizarea fiecarei camere. Tapetul fiecarei camere este diferit atat prin design cat si prin culoare, iar mocheta, decoratiunile si cuverturile au fost alese in aceeasi gama cromatica pentru a contura cat mai bine personalitatea fiecarei amenajari. Grija pentru detaliu a impus ca fiecare baie sa fie vopsita in alta culoare in functie de culoarea tapetului din camera careia ii apartine, iar fiecare oglinda are alt model de rama si alta forma. Clientii isi pot alege, in functie de dispozitie, gusturi si ocazie, oricare dintre cele sase camere sau pot opta pentru varianta in care unesc doua dintre camere intr-un miniapartament. Desi atmosfera fiecarei camere este diferita, hotelul isi pastreza un caracter unitar si armonios, vibrant si memorabil.

Oricare dintre camere ar alege insa, clientii pot fi siguri ca vor gasi o atmosfera boema, linistita, eleganta, dar calda si relaxata, o intoarcere intr-un timp in care lucrurile mici contau mult si confortul oaspetelui era intotdeauna pe primul loc.

La camere se ajunge pe o scara de lemn masiv din restaurantul amenajat la parter. Prima imagine ce intampina vizitatorul la mansarda este un hol de primire in care a fost amenajat un mic loc de odihna cu doua fotolii tapitate cu stofa frantuzeasca si un semineu electric incastrat in perete. Aici oaspetii pot interactiona sau isi pot planui ziua inainte de a iesi in oras. In nisele perimetrale gasim portelanuri si ceramica decorate cu modele florale, ce intregesc atmosfera calda si primitoare a acestui spatiu.  Din holul de primire de la etaj se deschid doua coridoare ce conduc spre camere, cate trei pentru fiecare aripa a cladirii. Atat holul cat si coridoarele si camerele sunt iluminate zenital prin ferestre montate in acoperis, asigurand o lumina uniforma pe parcursul intregii zile.

Restaurantul

Prezenta restaurantului la parter ofera oaspetilor ocazia de a lua masa oricand in timpul zilei fara sa trebuiasca sa se deplaseze in alta parte a orasului. De asemenea, micul dejun este asigurat in cadrul aceluiasi restaurant. Pe perioada verii, restaurantul beneficiaza si de o terasa umbrita pentru cei care vor sa manance in aer liber.

Zona si cadrul cultural si istoric

Parcul Carol, considerat de catre multi ca fiind cel mai frumos parc din Bucuresti, a fost in 6 iunie 1906, cu ocazia Expozitiei Generale. Cu aceeasi ocazie, in prezenta intregului guvern si a familiei regale, regele Carol I aniversa 40 de ani de domnie, iar Principatele Romane 25 de ani de cand devenisera regat.

Din multitudinea de cladiri si repere istorice prezente in zona merita amintite: Arenele Romane - un teatru in aer liber realizat in stil doric de arhitectul Negrescu si inginerul Elie Radu si Gara Filaret - prima gara din Bucuresti, finalizata in 1869. Datorita existentei garii, zona s-a constituit intr-un nucleu industial din care se mai pastreaza cladiri cu importanta valoare istorica si arhitecturala: Fabrica de masini E.Wolff, astazi Hesper (1887), Fabrica de chibrituri, Monetaria Nationala si Fabrica de Timbre.

In cadrul sau in imediata apropiere a parcului gasim o serie de interesante obiective arhitectonice, precum Fantana George Grigore Cantacuzino, construita si decorata de Karol Stork in 1870 in locul vechii fantani ctitorita de mitropolitul Filaret al II-lea in 1792. In stanga parcului Castelul de apa, construit de arhitectii Scarlat Petculescu si Schindl, dupa modelul cetatii Poenari din Arges, pe prima alee din stanga intrarii se afla Muzeul Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida. Tot in cadrul parcului gasim primul pod de beton armat din Romania, conceput cu un cadru in cosole, si realizat, în 1906, de inginerul şi inventatorul George Constantinescu, Mormantul Eroului Necunoscut (1923) - ansamblul funerar realizat de sculptorul Emil Willy Becker caruia in 1927 i se adauga o candela cu foc nestins, Fantana Zodiacului proiectata de arhitectul Octav Doicescu si decorata cu un mozaic reprezentand figurile zodiilor executat de sculptorul Mac Constantinescu, precum si Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului si a patriei, proiectat de arhitectii Horia Maicu şi Nicolae Cucu in 1963, dezafectat după 1989.